Ce se întâmplă cu promisiunile electorale? În fiecare campanie, auzim despre proiecte și dezvoltare, dar după alegeri, discursul se transformă. Calculul politic ia locul cetățeanului, iar puterea devine un scop în sine. Oare nu contează cine suntem? Odată ajunși la conducere, prea mulți uită de cei care i-au votat. Energia care ar trebui să rezolve problemele comunității este risipită în lupte interne pentru influență.
Dar, miza nu este doar clasa politică. Cea mai mare problemă suntem noi, cetățenii. Ne împărțim în tabere, ne insultăm pe rețelele sociale, iar pasiunile noastre pentru politicieni depășesc adesea grija pentru comunitate. În timp ce noi ne certăm, politicienii își negociază influența.
Istoria ne-a arătat că o comunitate dezbinată este ușor de condus. Un oraș fără încredere nu poate avea încredere în conducători. Acolo unde dispare solidaritatea, apare resemnarea. Nu toate administrațiile sunt lipsite de realizări, dar realizările își pierd din valoare atunci când dialogul cu cetățeanul devine arogant și critica este considerată un atac.
Democrația nu înseamnă aplauze pentru cei aflați la putere sau contestare din reflex. Înseamnă echilibru: recunoașterea realizărilor, dar și sancționarea greșelilor. Poate e momentul să înțelegem că niciun politician nu este mai important decât comunitatea pe care o reprezintă. Partidele vin și pleacă, dar orașul rămâne.
Dacă cetățenii continuă să fie dezbinați, preocuparea va fi mai mult să-și învingă vecinul decât să-și ceară drepturile. Adevărata putere nu stă în birourile administrației, ci într-o comunitate unită, informată, care cere socoteală tuturor, indiferent de culoarea politică. În ziua în care cetățenii, în special buzoienii, vor înțelege acest lucru, politica se va schimba. Până atunci, asistăm la același spectacol: promisiuni, dispute și prea puțină grijă pentru oameni.