Ce se întâmplă când serviciile de urgență se prăbușesc? Aceasta este întrebarea care a înghețat sângele în venele medicului de gardă de la Spitalul Municipal Râmnicu Sărat. O pacientă aflată în comă hipercapnică a așteptat ore în șir o ambulanță care să o transporte la spitalul apropiat, la mai puțin de 50 de kilometri distanță.
În miezul nopții, când orașul dormea, medicul a apelat disperat la trei servicii de ambulanță din două județe. Răspunsul a fost același: „Ne pare rău, nu avem medic disponibil”. Oare câte vieți mai pot fi salvate înainte ca sistemul să se prăbușească complet?
În cele din urmă, salvarea a venit de la Serviciul de Ambulanță București-Ilfov, la 150 de kilometri distanță. Echipajul 176, condus de medicul urgentist Dragoș Barca, a acceptat provocarea și a pornit spre Râmnicu Sărat pe o ploaie măruntă. „Da, aștept cazul pe tabletă!”, a fost răspunsul rapid al medicului, care știa că fiecare secundă contează.
Asistenta Olga Zamfirescu a descris cum oboseala acumulată după ore întregi de intervenții începea să se simtă, dar „știm că, în acel moment, un pacient are nevoie de ajutorul nostru”. Când echipajul a ajuns, pacienta a fost preluată sub stricta supraveghere medicală, iar transferul a fost realizat cu succes.
Postarea Olgăi pe Facebook a evidențiat importanța tehnologiei moderne din ambulanțe: „O ambulanță bine dotată nu este un lux! Este o necesitate”. Când viața unui om este în pericol, fiecare minut contează.
La ora 5:00, patru ore mai târziu de la primul apel, pacienta a ajuns în siguranță la Buzău. Această întâmplare nu este doar o statistică, ci un semnal de alarmă: „Vorbim despre oameni… Despre vieți care depind de capacitatea sistemului de a răspunde atunci când este nevoie”.
Este timpul să ne întrebăm: ce preț punem pe viață și cât de pregătiți suntem să ne asumăm responsabilitatea?