Buzăul îmbătrânește: Politica de fațadă și adevărul despre seniori

Buzăul îmbătrânește accelerat, iar politicienii se prefac că nu văd. E o realitate pe care nicio fotografie de campanie sau promisiune electorală nu o poate ascunde. Îi vedem zilnic pe străzi, în piețe, în stațiile de autobuz și în fața farmaciilor. Sunt părinții și bunicii noștri, oamenii care au muncit o viață întreagă și care au rămas să trăiască într-un județ din care tinerii pleacă tot mai des.

Unii au plecat la București, alții în marile orașe ale țării, iar foarte mulți au ales să emigreze. Au plecat pentru salarii mai bune, un sistem medical mai decent și pentru sentimentul că munca lor poate construi un viitor. În urma lor au rămas părinții și bunicii, exact acei seniori pe care politicienii își amintesc brusc că îi iubesc când se apropie alegerile.

Există un ritual politic în România care pare imposibil de distrus. Vine campania, apar politicienii cu mesele festive și promisiunile. Deodată, toată lumea vorbește despre respectul pentru seniori și despre recunoștința pentru generațiile care au construit țara. Însă, după alegeri, iubirea aceasta electorală dispare la fel de repede cum a apărut.

Bătrânul rămâne cu pensia lui, cu facturile și problemele lui, în timp ce politicianul se bucură de funcție și privilegii. Nu mai seamănă cu respectul, ci cu un calcul electoral rece. Le dau firimituri și vor recunoștință, dar ce se întâmplă cu adevărat?

Un pensionar nu ar trebui să fie recunoscător pentru o sacoșă cu alimente sau pentru o masă oferită înainte de alegeri. Are nevoie de respect, de medici, de spitale funcționale, de medicamente accesibile și de o administrație care să nu își amintească de el doar când are nevoie de votul său.

Problema nu este că Buzăul îmbătrânește, ci că își pierde tinerii. Tinerii pleacă pentru că nu au suficiente motive să rămână. Salariile mici și oportunitățile limitate îi determină să caute o viață mai bună în altă parte. Așa, părinții îmbătrânesc, bunicii rămân singuri, iar județul devine tot mai dependent de o populație îmbătrânită.

Politicienii ar trebui să se întrebe cine va avea grijă de bătrânii de mâine dacă tinerii de azi pleacă. Cine va susține sistemul de pensii? Cine va avea grijă de spitale? E o întrebare pe care o evită cu grijă, dar realitatea se apropie cu pași rapizi.

Nu putem construi un județ doar pentru alegerile următoare. Trebuie să construim un județ pentru următoarele generații. Respectul adevărat nu înseamnă să oferi o sacoșă, ci să asiguri accesul la servicii medicale, transport, locuri de muncă pentru tineri și sprijin social. Bătrânii nu ar trebui să ceară atenția administrației, ci să o primească ca un drept firesc.

Înainte de următoarele alegeri, bătrânul Buzăului ar trebui să pună o întrebare simplă: Ce ai făcut pentru mine în anii în care nu ai avut nevoie de votul meu? Nu ce mi-ai promis sau ce mi-ai dat înainte de alegeri, ci unde sunt medicii, spitalele, locurile de muncă pentru copiii mei. Bătrânii Buzăului nu sunt o categorie electorală, sunt oameni care merită mai mult decât vorbe frumoase și o pungă cu alimente.

Buzăul nu are nevoie de politicieni care își iubesc bătrânii doar când au nevoie de voturile lor. Are nevoie de politicieni care să îi respecte în fiecare zi. Pentru că bătrânețea nu este o problemă electorală, ci partea de viață pe care o vom avea cu toții, dacă avem norocul să ajungem acolo. Iar felul în care tratăm astăzi bătrânii spune exact ce fel de societate construim pentru noi înșine mâine.