Exportul de oi vii: Eroare strategică sau soluție necesară?

De ce România continuă să exporte oi vii când lumea a trecut la carcase? Un veterinar din Buzău, Onoriu Țăranu, avertizează că pierdem o valoare economică imensă într-un mod aparent demodat. În timp ce alte țări vând carne pregătită, noi alegem să trimitem animale vii peste granițe. Este acesta un pariu periculos?

Export versus protecție genetică: „Exportăm material genetic valoros”, spune Țăranu. Între ianuarie și martie 2026, din Buzău au plecat peste 65.000 de oi către destinații externe. În ciuda subvențiilor, crescătorii se bazează pe aceste exporturi pentru că cererea locală pentru carne de miel este mică. Oare câștigăm pe termen scurt, dar pierdem resurse prețioase?

Pe fondul conflictelor din Orientul Mijlociu, impactul asupra exporturilor e iminent. Până acum, comenzile rămân stabile, dar viitorul rămâne nesigur. Cu un consum mediu de doar 2 kg de carne de miel pe an de persoană, România rămâne o piață slabă pentru propriile produse.

Prețurile vorbesc: La piață, kilogramul de carne de miel sare de 50 de lei, dar prețurile ovinelor vii rămân mult mai competitive, în jur de 28 de lei per kilogram online. Ce reflectă aceste diferențe? Piața locală e sezonieră, boomul de vânzări fiind concentrat în jurul Paștelui. Cu atât de puține vârfuri de consum, pare că crescătorii nu au de ales decât să caute cumpărători externi.

Rămâne de văzut dacă strategia exportului de oi vii va susține sau va submina zootehnia românească pe termen lung. Poate că abordarea Țăranu e mai mult decât un semnal de alarmă; poate fi o chemare la transformare.