Dacă ai crezut că administrația locală nu poate deveni mai desconectată de realitate, pregătește-te să fii șocat. Recenta ședință a Consiliului Local Municipal a fost un adevărat spectacol, unde primarul, poreclit „Faliment”, a lansat o declarație uluitoare: securiștii și comuniștii au „făcut mai mult” decât actualii conducători. Asta în timp ce orașul se sufocă sub greutatea datoriilor și a promisiunilor neonorate.
Și să nu ne lăsăm păcăliți, propunerea de a acorda titluri de cetățeni de onoare unor figuri controversate ale trecutului nu este doar o ofensă, ci o palmă dată celor care au suferit. Oare nu e timpul să întrebăm: de ce România a ieșit din comunism cu fabrici falimentare și generații marcate de frică?
În loc să se concentreze pe soluții viabile, administrația locală a găsit calea simplă: împrumuturi și promisiuni neîmplinite. Vorbim despre proiecte climatice strălucitoare, dar cine va plăti pentru ele? Buzoienii de mâine, care deja se luptă cu un oraș în care infrastructura este în paragină și datoriile cresc.
Mai mult, societatea Urbis pare să ignore semnalele de alarmă, încercând să reînvie un serviciu de gestionare a câinilor fără stăpân, chiar și după ce instanța a blocat inițiative similare. Oare ce va urma? Oare deciziile judecătorești nu ar trebui să fie un semnal de alarmă?
Problemele rămân aceleași: cartiere abandonate, investiții întârziate, trafic sufocant. Viitorul orașului este ipotecat prin noi și noi împrumuturi, iar cetățenii privesc neputincioși. Poate că cea mai gravă problemă nu este doar lipsa banilor, ci disprețul față de memoria celor care au trăit sub comunism.
Buzăul nu are nevoie de nostalgii după securiști și comuniști. Are nevoie de transparență, competență și responsabilitate. Buzoienii ar trebui să se întrebe: dacă trecutul e atât de glorios, de ce viitorul pare îngropat în datorii?