Homorodul din Geoagiu fierbe. Pe Facebook, Primăria a trântit anunțul: apicultorii din afara zonei nu mai au loc. Până la 15 familii de albine pe hectar, acesta e plafonul. Nu tu negocieri, nu tu explicații. Cine pierde? Comunitatea și, poate, mierea noastră.
Tiberiu Korb, vicepreședintele Asociației Crescătorilor de Albine Hunedoara, răcnește: ‘Abuz!’ Spune că un hectar de salcâm poate da 1.000 kg de miere. Acolo, mierea se pierde. Poate era chiar pentru noi? O decizie pe muchie de cuțit care lasă urme.
Miza mare e cum gestionăm resursele. În alte colțuri ale Europei, un Plan de acțiune pentru îngrășăminte tocmai își face simțită prezența. Sprijin financiar, mai multă flexibilitate, toate pentru agricultorul modern. Întrebarea e: albinele noastre sunt uitate?
Alarmă roșie trage și Răzvan Coman, președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România. Populațiile de polenizatori scad vertiginos. Situația se înrăutățește, iar viitorul mierii e incert. Între timp, focarele de variolă ovină din Mureș răspund cu măsuri severe, dar parcă mierea se îndulcește doar în teorie.
Și peste toate, mai vine o lovitură: fonduri forestiere din Buzău licitate. Când mediul natural se vinde, ne întrebăm ce ne va rămâne de protejat.