Județul Sub Asediu: Planul de Șoc Pentru a Scăpa Buzăul de Haitelor de Câini

Buzău, un județ sub asediu canin

Străzile județului Buzău au devenit un teatru de operațiuni pentru haitele de câini fără stăpân. Cifrele sunt un verdict brutal al eșecului administrativ: aproape 1.800 de animale doar în municipiul Buzău și peste 1.200 în comuna Merei, conform datelor oficiale. Acestea nu sunt statistici reci, ci realitatea periculoasă care mușcă, la propriu, din siguranța cetățenilor. Atacurile s-au înmulțit într-un ritm alarmant. O bătrână și un copil răniți la Podgoria. Turiști terorizați în stațiunea Monteoru. Sesizările curg, dar răspunsul autorităților este o liniște asurzitoare, spartă doar de lătratul haitelor care domină spațiul public.

Soluții de cârpeală pentru o problemă cangrenată

Realitatea din teren este sumbră și demonstrează o lipsă totală de viziune. Peste 80 de unități administrativ-teritoriale se bazează pe doar două adăposturi publice, la Buzău și Râmnicu Sărat. O infrastructură ridicolă pentru o problemă de asemenea magnitudine. Restul primăriilor improvizează sau, mai simplu, ignoră. În acest peisaj dezolant, campania de sterilizare gratuită lansată de Primăria Buzău pentru 10.000 de câini cu stăpân pare un gest eroic. Este, însă, doar o picătură într-un ocean de nepăsare, limitată strict la granițele orașului. În mediul rural, abandonul continuă nestingherit, iar lipsa sterilizării alimentează o creștere anuală a populației canine estimată la un șocant 50%. Fără o strategie unitară și coordonată la nivel de județ, orice efort local este sortit eșecului, irosind bani publici fără a rezolva cauza.

Plan de atac: Propunerea unui independent

În fața acestui blocaj administrativ, candidatul independent la Consiliul Județean, Silviu Iordache, aruncă mănușa și propune o soluție radicală: construirea primului adăpost public la nivel județean. Nu o altă improvizație, ci un proiect strategic, realizat printr-un parteneriat public-privat. Viziunea sa implică un efort comun al Consiliului Județean, primăriilor, ONG-urilor de protecție a animalelor și voluntarilor. Miza nu este doar adăpostirea, ci stoparea sursei problemei. Iordache insistă pe sterilizare ca singura metodă umană și eficientă pe termen lung pentru controlul înmulțirii. O astfel de infrastructură județeană ar oferi, în sfârșit, pârghiile necesare pentru aplicarea legii naționale, care obligă proprietarii să-și sterilizeze animalele de rasă comună, dar care rămâne literă moartă în lipsa resurselor. Este o chemare la pragmatism: un parteneriat real între autorități și societatea civilă ar putea transforma fundamental o situație scăpată de sub control, oferind siguranță cetățenilor și o șansă animalelor abandonate.