Ce ar face un oraș care își pierde umanitatea? La Buzău, un act administrativ spune mai multe despre comunitate decât orice discurs despre responsabilitate. În timp ce la Pitești, doi cetățeni au câștigat dreptul de a hrăni animalele fără stăpân, la Buzău, o hotărâre a Consiliului Local interzice acest gest elementar de compasiune. Da, ați citit bine! Dacă vrei să dai de mâncare unui câine sau unei pisici abandonate, riști o amendă între 500 și 1.000 de lei.
Hotărârea nr. 307/2017 a Consiliului Local Buzău interzice, fără echivoc, hrănirea animalelor pe domeniul public. În viziunea autorităților, problema animalelor fără stăpân se rezolvă mai ușor prin interzicerea hrănirii acestora. Oare chiar asta e soluția? Să condamni un gest de bunătate? Când un om pune hrană și apă pentru un animal flămând, ce se întâmplă? Este considerat un infractor!
La Pitești, judecătorii au decis că interzicerea hrănirii animalelor contravine obligațiilor statului de a proteja animalele, conform Convenției europene pentru protecția animalelor de companie. Aici, viața, suferința și responsabilitatea au cântărit mai mult decât reglementările absurde. Decizia Curții de Apel Pitești a fost clară: interzicerea hrănirii animalelor poate provoca suferință și moarte. Iar Buzăul? A rămas pe loc.
Nu putem învinovăți cetățenii care hrănesc animalele abandonate. Aceștia nu au creat problema, ci au fost constrânși de un sistem care a eșuat. Abandonul, lipsa sterilizării și a programelor de adopție sunt cauzele reale ale suferinței animalelor. Interzicerea hrănirii nu face decât să mute responsabilitatea de la autorități la cetățeni.
Ce face administrația Buzăului? Își aplică regulamentul în mod rigid sau ia în considerare realitatea socială? A discutat cineva cu asociațiile de protecție a animalelor? Este momentul ca aleșii locali să reanalizeze regulamentul. De ce un om care hrănește un animal ar trebui să fie amendat? Este aceasta o dovadă de ordine publică sau o manifestare a indiferenței?
La Buzău, avem o oportunitate de a arăta că civilizația nu se măsoară doar în asfalt și borduri. Se măsoară și în modul în care tratăm cei mai vulnerabili dintre noi, inclusiv animalele care nu au voce. O amendă nu va opri foamea unui animal abandonat. Dacă administrația consideră că această hotărâre este un semn de civilizație, poate ar trebui să-și revizuiască definiția.