Un copil din Buzău începe clasa I fără haine și rechizite: O realitate cruntă

La doar 9 ani, un băiat din Buzău își începe călătoria în clasa I fără haine potrivite și rechizite. Cum este posibil ca în 2023, în România, un copil să ajungă în această situație? Aceasta nu este doar povestea lui, ci a zeci de familii care trăiesc în condiții inumane, înghesuite în colibe, luptând pentru supraviețuire.

Pe strada Alexandru Marghiloman, la câțiva pași de Inspectoratul Școlar Județean, se află o comunitate uitată de timp, unde copiii împrumută haine și încălțăminte pentru a merge la școală. Nicolae Ghinea, un părinte din zonă, mărturisește: ‘Ne chinuim, nu avem tot ce ne trebuie. Avem curent, dar nu toți. Trebuie să ne ajutăm unii pe alții’. Aceasta este viața lor, o luptă constantă pentru a oferi copiilor o educație, chiar și în lipsuri acute.

De la o intrare la alta, povestea se repetă. Ionița Alexandru, un alt locuitor, subliniază dificultățile cu care se confruntă: ‘Avem trei copii și ne vine greu să cumpărăm rechizite și haine. Un pix e 5 lei, un caiet 7 lei. E greu să le asigurăm strictul necesar’. Acești oameni nu cer milă, ci doar o șansă, o mână de ajutor pentru a-și trimite copiii la școală.

În apropierea Pieței Daciei, viața continuă într-o rutină monotonă, întreruptă doar de problemele de infrastructură. ‘Sunt familii care trăiesc la limita existenței’, afirmă consilierul local Silviu Roșioru, care se îngrijorează de soarta acestor oameni. ‘Trebuie să sprijinim copiii, să le oferim o alocație mai mare, să le dăm rechizite’. Cuvintele lui sunt un strigăt de alarmă, dar și un apel la acțiune pentru administrație.

În acest context, primăria Buzău a alocat 2,1 milioane de lei pentru a oferi ghiozdane și rechizite pentru 13.000 de elevi. ‘Toți copiii care sunt la grădiniță sau la școală, fără excepție, primesc acest ghiozdan’, afirmă primarul Constantin Toma. Dar este suficient? Cât de multe dintre aceste familii vor beneficia de această inițiativă?

Realitatea este că zeci de copii din Buzău trăiesc în pragul sărăciei, merg la școală fără cele necesare, iar unii dintre ei sunt nevoiți să aștepte până la 9 ani pentru a începe să învețe. E timpul să ne întrebăm: ce putem face pentru a schimba această situație? Cât de mult mai trebuie să sufere acești copii până când cineva va lua măsuri concrete?