Reforma administrativă: Ce ne învață istoria Buzăului și Vrancei?

Ce-ar fi dacă istoria Buzăului și Vrancei ar putea să ne ghideze spre o reformă administrativ-teritorială eficientă? Marcel Ciolacu, președintele Consiliului Județean Buzău, a provocat recent o dezbatere aprinsă pe această temă, subliniind că unirea comunităților nu trebuie să fie o decizie impusă, ci un act de voință populară.

„Nu cred în desființarea comunelor și a satelor; este o tampenie”, a declarat el, insistând că reformele trebuie să fie bine gândite și adaptate nevoilor reale ale comunităților. Ciolacu a propus ideea unui consorțiu administrativ care să optimizeze serviciile publice, reducând numărul de consilieri, dar nu și esența participării comunităților la decizii.

La o simplă comparație, Cehia, cu peste 6.000 de unități administrativ-teritoriale, se dovedește un exemplu de eficiență. România, cu cele puțin peste 3.000 de UAT-uri, are oportunitatea de a învăța din experiența vecinilor. „Trebuie să ne folosim de ce a funcționat deja”, a adăugat el, făcând referire la Episcopia Buzăului și Vrancei, un exemplu de colaborare între instituții.

Fostul președinte Lucian Romascanu a avansat, de asemenea, ideea centralizării serviciilor publice neutilizate la nivelul Consiliului Județean, subliniind că resursele alocate pentru urbanism, de exemplu, nu au fost folosite în scopul propus din lipsă de specialiști.

Cu 3.181 de unități administrativ-teritoriale în România, întrebarea rămâne: suntem pregătiți să ne adaptăm structura administrativă pentru a răspunde mai bine nevoilor comunităților noastre?