Unul din cinci români se zbate sub pragul sărăciei, iar Buzău devine simbolul unei crize sociale fără precedent. Cum poate un județ să fie de trei ori mai sărăcit decât capitala țării?
Conform celor mai recente date de la INS, rata sărăciei relative în România a fost de 18,4% în 2025, în scădere ușoară față de anul precedent. Dar adevărata poveste se ascunde în spatele cifrelor. Buzău, parte din regiunea sud-est, se află în fruntea listei cu cele mai ridicate rate ale excluziunii sociale, unde aproape 38% din populație se confruntă cu riscuri grave.
În contrast, București-Ilfov, cu un procent de doar 13,6%, pare o oază de prosperitate. Oare ce se întâmplă în sud-estul României? Aici, localități precum Bisoca și Râmnicu Sărat au rate alarmante ale sărăciei, ajungând până la 94% în unele cazuri.
De ce sunt tinerii cei mai afectați? Unul din patru tineri cu vârste între 18 și 24 de ani trăiește în sărăcie, iar lipsa educației amplifică și mai mult acest fenomen. Cei fără studii superioare au șanse reduse de integrare pe piața muncii, ceea ce îi condamnă la un ciclu vicios.
Și nu e doar o problemă de venituri. Sărăcia multidimensională este o realitate cruntă pentru 5,2 milioane de români, care se confruntă cu deprivare materială severă. Aici nu e vorba doar de bani, ci și de condiții de trai precare și lipsa oportunităților.
Statistica arată că jumătate dintre gospodăriile cu mulți copii sunt expuse riscurilor, iar familiile monoparentale nu sunt departe, cu un risc de 46%. Oare cât timp va mai dura până când aceste cifre vor deveni o poveste de neuitat?
În concluzie, Buzău nu este doar un județ sărăcit; este un apel la acțiune. Oare ce va face România pentru a schimba această realitate? Când vom începe să ne îngrijim de cei care trăiesc în umbra excluderii sociale?