Moldova între raion și judet: dilema unei reforme administrative

Cum ar fi mai bine să procedăm? Să ne lăsăm copleșiți de numărul mare sau să ne concentrăm pe calitate? Deși expresia „unde-s mulți puterea crește” ne vine în minte, există momente în care strategia „mai puțini, dar mai buni” ar putea avea un impact mai mare.

Recent, la postul național de televiziune din Chișinău, s-a discutat despre reforma teritorial-administrativă planificată în Republica Moldova. Problema? Avem 32 de raioane și aproximativ 900 de primării, un număr mare pentru un teritoriu atât de mic. Reformele ar putea reduce aceste unități la doar câteva, inspirate din eficiența unor județe românești precum Suceava sau Buzău. Cu toate acestea, autoritățile întâmpină dificultăți în convingerea celor care dețin ‘pâinea și cuțitul’.

Până acum, guvernul a propus un proces de amalgamare voluntară, dar cuvintele ‘dacă vrei te unești, dacă nu, nu’ au limitat succesul acesteia. În fapt, doar câteva cazuri s-au concretizat cu succes, precum în raionul Fălești, unde Hâncești, Călinești și Chetriș s-au unit după o decizie unanimă a locuitorilor. De ce a fost ușor aici? Istoria comună și absența unei delimitări fizice între localități.

În Leova, autoritățile au înțeles că amalgamarea poate oferi comunităților un viitor comun mai puternic. Dar majoritatea, totuși, preferă să păstreze vechile structuri, chiar dacă asta înseamnă birocrație și funcționari plătiți doar pentru a muta hârtii dintr-un birou în altul.

Unul dintre invitații emisiunii a subliniat că Uniunea Europeană nu impune Moldovei să-și schimbe structura administrativă. Totuși, de ce nu am opta noi înșine pentru eficiență? Imaginați-vă economiile posibile dacă, în loc de 32 de raioane, am avea doar șase-opt județe.

În România, exemplele din Ciugud și Peștera arată ce se poate realiza cu personal redus, dar eficient. Reformele nu sunt doar un moft sau o condiție externă; ele sunt o necesitate pentru a transforma administrația într-un motor de progres, nu doar o povară birocratică.