Conservatorism de fațadă și progresism absent: o analiză a scenei politice românești

Polarizarea socială din România contemporană aduce în prim-plan un conflict tot mai intens între conservatorism și progresism, influențând dezbaterile publice și viitorul politic al țării.

Conservatorism de fațadă

Analistul politic Valeriu Turcan consideră polarizarea drept un clivaj fals, bazat mai mult pe retorică decât pe realitatea socială. El menționează că această diviziune a apărut după victoria lui Donald Trump în SUA, acum opt ani. Turcan afirmă că societatea românească este predominant conservatoare, cu un nivel minim de progresism, ceea ce determină partidele politice să se alinieze la valori tradiționale precum credința, familia și tradiția. În realitate, multe partide adoptă o retorică superficială pentru a atrage voturi, fără a susține cu adevărat aceste valori. Ele se tem să-și ostilizeze alegătorii religioși, promovând valori tradiționale doar pentru a-și asigura sprijinul electoral. Turcan subliniază discrepanța dintre imaginea publică a partidelor și realitatea internă, adesea marcată de scandaluri și comportamente necorespunzătoare, concluzionând că în România există doar un conservatorism de paradă.

Progresism absent

Analistul politic Cristian Pirvulescu subliniază relativitatea conceptului de progres, afirmând că stabilitatea comunităților umane depinde de aderarea la valori stabile precum familia și comunitatea. El descrie disputa dintre conservatori și liberali ca fiind una între două viziuni fundamentale despre lume: conservatorii idealizează un trecut pierdut, în timp ce liberalii se concentrează pe viitor, crezând că o ‘vârstă de aur’ poate fi atinsă prin îmbunătățirea condițiilor sociale, economice și culturale. Pirvulescu susține că schimbările semnificative din România s-au datorat liberalismului, nu conservatorismului. În prezent, România nu are adevărați reprezentanți ai liberalismului, cu excepția Anei Birchall. Ceilalți candidați la prezidențiale sunt conservatori, plecând de la premisa că societatea românească este conservatoare. Chiar și lideri de stânga, precum Marcel Ciolacu, adoptă poziții conservatoare, afirmând că societatea românească nu este pregătită pentru parteneriatul civil sau căsătoria între persoane de același sex.

Pirvulescu observă că poziția liderilor politici este susținută de grupuri ultraconservatoare și cvasifasciste, multe cu influență neoprotestantă, care încearcă să frâneze schimbările culturale și sociale. În România nu există o mișcare progresistă veritabilă, iar aceste grupuri refuză să accepte cercetările și datele care indică o schimbare în percepția societății, încercând să oprească evoluția naturală a societății.