Ecouri Legionare în Politica Românească Contemporană: O Analiză a Programului lui Călin Georgescu

Un spectru bântuie România – spectrul legionarismului. Nu sub forma unor cămăși verzi și a unor marșuri paramilitare, ci subtil, ascuns sub vălul unor discursuri naționaliste și al unor promisiuni economice grandioase. Istoricul Cristian Manolachi, specialist în istoria Mișcării Legionare și autorul volumului „Revolverul Arhanghelului. Mișcarea legionară și mistica asasinatului politic”, trage un semnal de alarmă: programul de țară al lui Călin Georgescu, dar și retorica altor partide suveraniste, prezintă similitudini îngrijorătoare cu ideologia legionară.

Manolachi a analizat cu atenție programele partidelor suveraniste, identificând idei inspirate din legionarism, „frumos ambalate” pentru a evita etichetele incomode de extremism, fascism sau nazism. „Dar, în esență, tot acolo suntem”, avertizează istoricul.

Unul dintre exemplele cele mai flagrante este apelul la o „revoluție” menită să schimbe din temelii societatea românească. Așa cum Corneliu Zelea Codreanu visa la o „revoluție morală” care va crea „omul nou”, Călin Georgescu vorbește despre „omul integru, omul moral, omul de jertfă” care va popula un nou model de societate. Această retorică a „omului nou” este o temă recurentă în ideologiile totalitare, inclusiv în legionarism.

Georgescu propune „economia suveranist-distributistă”, o economie a „lucrătorilor proprietari”. Însă, Manolachi atrage atenția asupra faptului că o astfel de economie nu poate fi creată decât prin confiscarea averilor marilor proprietari, o practică similară cu „romanizarea economiei” implementată de legionari în 1940, când averile industriașilor evrei au fost transferate membrilor mișcării.

Admirația publică a lui Georgescu față de Codreanu, pe care l-a numit „martir”, amplifică îngrijorările legate de influența ideologiei legionare asupra discursului său politic. Manolachi contracarează vehement această idealizare a liderului legionar, subliniind că Zelea Codreanu a fost „autorul moral a zeci de asasinate”.

Mitul vârstei de aur, exploatat cu succes de AUR, reprezintă o altă paralelă cu retorica legionară. Apelul la un trecut idealizat, reprezentat de figuri precum Decebal, Burebista, Mihai Viteazul sau Ștefan cel Mare, servește drept instrument de manipulare a opiniei publice, alimentând nostalgia pentru o epocă mitică și cultivând sentimentul de victimizare a națiunii.

„Mitul cetății asediate”, prezent și în discursul legionar, se regăsește și în retorica actuală a partidelor suveraniste. Dacă în perioada interbelică „străinii” erau reprezentați de evrei și alte minorități, astăzi aceștia sunt înlocuiți de Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii și multinaționale. Georgescu, de exemplu, își propune demontarea multinationalelor, transformând România într-o „corporație” formată din gospodării individuale auto-sustenabile.

Manolachi evidențiază și caracterul mistic al legionarismului, o reinterpretare a creștinismului ortodox care justifica actele de violență politică. Asasinatele comise de legionari sunt interpretate ca acte de justiție divină, o cruciadă împotriva „dușmanilor națiunii”.

Obsesia pentru „familia tradițională”, o altă temă recurentă în discursul legionar, se regăsește și în programele partidelor suveraniste contemporane. Dacă în perioada interbelică minoritățile etnice erau considerate o amenințare la adresa familiei, astăzi „pericolul” este reprezentat de minoritățile de gen și de influența occidentală.

În concluzie, analiza istoricului Cristian Manolachi dezvăluie o realitate îngrijorătoare: ideologia legionară, deși „ambalată frumos”, își face simțită prezența în politica românească contemporană. Exploatarea nostalgiei, a sentimentului de victimizare și a urii față de „străini” reprezintă tactici utilizate atât de legionari, cât și de partidele suveraniste de astăzi. Este esențial să fim conștienți de aceste ecouri ale trecutului pentru a putea preveni renașterea extremismului de dreapta în România.

Cristian Manolachi (n. 1987) este istoric, absolvent al Universității Babeș-Bolyai. Teza sa de doctorat a explorat avatarurile extremei drepte și fenomenul violenței politice în România interbelică. În cercetarea post-doctorală, s-a concentrat pe fenomenul corupției în România, adoptând o perspectivă culturală și analizând cauzele, implicațiile și consecințele acestui fenomen de-a lungul secolelor XIX-XXI.