COP29: 300 de miliarde de dolari anual pentru salvarea planetei – un acord cu gust amar?

Un acord istoric a fost încheiat la COP29 din Baku: țările dezvoltate se angajează să direcționeze cel puțin 300 de miliarde de dolari anual către țările în curs de dezvoltare pentru combaterea schimbărilor climatice. Această sumă, de trei ori mai mare decât obiectivul anterior de 100 de miliarde de dolari, reprezintă o injecție financiară masivă menită să sprijine eforturile globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și adaptare la efectele inevitabile ale încălzirii globale. Anunțul a fost făcut duminică de Azerbaidjan, țara care a deținut președinția COP29, după 48 de ore de negocieri intense și prelungiri neașteptate.

Obiectivul de Finanțare de la Baku (BFG), așa cum a fost numit acordul, este o piatră de temelie a unui pachet mai amplu de acorduri vizând progresul pe toți pilonii climatici, cu scopul final de a limita creșterea temperaturii globale la 1,5 grade Celsius. Banii vor fi folosiți pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să se adapteze la dezastrele naturale tot mai frecvente – inundații, secete, valuri de căldură – dar și pentru a investi în energii regenerabile, evitând astfel dezvoltarea economică bazată pe combustibili fosili, o cale urmată de țările occidentale timp de peste un secol. Contribuția țărilor bogate va proveni din fonduri publice, dar și din investiții private mobilizate sau garantate, sau din potențiale taxe globale, încă în discuție (pe averi mari, aviație sau transport maritim).

Reacții diverse, de la optimism prudent la dezaprobare vehementă: În timp ce Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, a salutat acordul ca o „fundație pe care să se construiască”, exprimând totodată dorința unui rezultat mai ambițios, Comisarul european Wopke Hoekstra a vorbit despre „începutul unei noi ere” pentru finanțarea climatului. Însă, nu toată lumea împărtășește acest optimism. Reprezentanți ai unor țări în curs de dezvoltare, precum India, au calificat acordul drept „iluzie optică”, subliniind insuficiența sumei promise pentru a face față gravității provocărilor climatice. De asemenea, țările cele mai sărace, insulele din Pacific, Caraibe și Africa, au cerut o sumă cel puțin dublă, exprimandu-și dezamăgirea față de rezultatul negocierilor.

Critici la adresa națiunilor bogate și a președinției azere: Multe voci au criticat țările dezvoltate pentru lipsa de ambiție, acuzându-le că nu au făcut suficient pentru a sprijini țările vulnerabile. De asemenea, s-au auzit critici la adresa Azerbaidjanului, acuzat de grabă în aprobarea acordului și de lipsă de leadership în negocieri. Ministrul columbian al Mediului și Dezvoltării, Susana Muhamad, a afirmat că la COP29 au prevalat interese geopolitice, în detrimentul preocupărilor climatice.

Opinia experților și a ONG-urilor: Experții au subliniat momentul dificil prin care trec relațiile internaționale, reflectat și în rezultatul COP29. ONG-urile au exprimat dezamăgire, calificând acordul ca oferind „speranțe false” celor care se confruntă deja cu dezastre climatice. Laurence Tubiana, arhitectul Acordului de la Paris, a remarcat totuși că multilateralismul rămâne viu și mai necesar ca niciodată.

Reacțiile internaționale: Președintele american Joe Biden a salutat acordul drept un „pas important”, în timp ce Franța l-a considerat „dezamagitor” și insuficient pentru a face față provocărilor. De asemenea, Uniunea Europeană a exprimat regretul pentru lipsa de ambiție în reducerea gazelor cu efect de seră. Brazilia, viitoarea gazdă a COP, a calificat experiența de la Baku drept „dureroasă”.

Un alt eșec: Pe lângă dezbaterea financiară, un alt text important, vizând ieșirea din era combustibililor fosili, inițiat la COP28 din Dubai, nu a putut fi adoptat la Baku.

Ironia situației: În cele două săptămâni de negocieri din Azerbaidjan, dezastre naturale au devastat diverse regiuni ale globului, de la Filipine la Honduras, evidențiind urgența și gravitatea situației.

Concluzie: Acordul de la COP29, deși semnificativ din punct de vedere financiar, este perceput diferit în funcție de perspectiva actorilor implicați. În timp ce unii îl văd ca un pas important, alții îl consideră insuficient pentru a face față provocărilor climatice iminente. Disparitățile dintre așteptări și rezultate reflectă complexitatea și dificultatea negocierilor internaționale în domeniul climei.

Este clar: lupta pentru salvarea planetei este departe de a fi câștigată, iar drumul către un viitor sustenabil rămâne presărat cu provocări immense.