Salarii derizorii pentru cercetătorii români: Cine mai apără știința națională?

Imaginează-ți să lucrezi pe câmp, sub arșița de 42°C, pentru o idee mare: viitorul agriculturii românești. Cercetătorii Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău — sau, așa cum le place localnicilor să le spună, ‘Experimentala’ — trimit un mesaj disperat către premierul Ilie Bolojan: ‘Ne trebuie salarii decente!’

Șase dintre acești cercetători sunt doctori, iar restul sunt fie doctoranzi, fie în curs de specializare. Salariile? Mai mici decât ale celor care vând semințe din import. Asistent cercetare: 2.986 lei. Cercetător: 3.100 lei. Cercetător științific gradul III: 3.300 lei. Doctorat? 3.900 lei, care ar putea să scadă conform noilor reguli. Dar cât câștigă cineva care vinde semințe din afară? Cel puțin 5.000 lei.

‘Doctoratul nu e moft’, subliniază ei. Este singura cale de a avansa în cercetare, dar această cale e din ce în ce mai greu de susținut financiar. De parcă nu ar fi fost suficient, sporurile pentru doctorat devin condiționate de rapoarte lunare, de parcă munca de zi cu zi nu ar fi deja o dovadă de dedicare științifică.

Cercetătorii atrag atenția: fără finanțare adecvată, cercetarea românească riscă să piardă oameni calificați. E un apel nu doar pentru salarii, ci pentru recunoașterea muncii lor sub cerul deschis, o muncă care asigură hrana viitorului.

‘Fără fotosinteză nu există mâncare. Fără finanțare nu există cercetare.’ Cu aceste cuvinte ei ne amintesc de valoarea muncii lor, care riscă să fie uitată sub povara economică.