Primarii rurale sub presiune: cheltuieli uriașe pentru consilii inutile

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi să trăiești într-un sat mic și să afli că salariul unui membru de consiliu de administrație depășește veniturile întregii comunități? Primăriile de la țară din Buzău trăiesc acest coșmar chiar acum!

Imaginați-vă: comunele minuscule cu câteva sute de locuitori sunt forțate să plătească 27.000 lei lunar unui membru de consiliu pentru servicii publice de salubritate sau apă-canal. Unde să găsești asemenea fonduri când bugetele abia acoperă nevoile de bază?

O directivă controversată

Totul a început când Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP) a trimis notificări pentru crearea acestor consilii. Este un demers care sfidează logica locală. Până la 40 de primării au primit această „îndrumare”, iar primarul comunei Stâlpu, Nicolae Gioabă, o numește „aberantă”.

Liliana Sbîrnea, prefectul județului, a deschis discuțiile la un eveniment dedicat guvernării transparente la Buzău, dar puțini și-au dat seama ce urmări avea să aibă.

Utopie sau realitate?

Ce se întâmplă când autoritățile centrale nu înțeleg viața din teren? În viziunea primarului din Stâlpu și a altora, e simplu: ceva s-a pierdut pe drum! În loc de stabilitate și sustenabilitate, sătenii sunt aruncați într-un vârtej de obligații financiare imposibile.

Nicolae Gioabă argumentează că aceste cerințe ar trebui să fie făcute cu responsabilitate și adaptate la realitatea rurală. Este oare România rurală pregătită să suporte costurile civilizației forțate?

Soluții și speranțe

Deputatul Romeo Lungu a intervenit, dar nu e clar cum se va rezolva această situație. Va continua birocrația să zdrobească aceste comunități fragile? Cert e că povestea de la Buzău e departe de a fi încheiată.

Cine va câștiga? Judecați voi, dar un lucru e sigur: această bătălie dintre legislația urbană și necesitățile rurale are mai multe nuanțe decât o dispută banală între oraș și sat.