Cercetători legumicoli din Buzău cer salarii demne în fața Guvernului

Ai putea să muncești în ploaie, vânt și temperaturi de peste 40°C pentru un salariu care abia depășește 3.000 lei? Cercetătorii legumicoli din Buzău spun că da, dar cer Guvernului schimbare!

„Suntem 13 oameni. 6 doctori. 3 doctoranzi. Restul – în curs de specializare” – așa își încep apelul către premierul Bolojan. Ei nu au obținut titlurile „în bibliotecă, cu cafea”, ci pe câmp, prin muncă asiduă și riscuri agricole. Dar când te uiți la venituri, diferența este halucinantă: un asistent cercetare primește 2.986 lei, iar un cercetător cu doctorat nu trece de 3.900 lei.

Noua realitate șocantă: în curând, salariul pentru un cercetător cu doctorat ar putea scădea la 3.593 lei! Aceasta, în contrast cu comercianții care vând semințe din import și încep de la 5.000 lei. Paradoxul economic e clar – cercetarea genetică românească primește o lovitură grea.

Cercetătorii subliniază că sporul de doctorat depinde de rapoarte lunare, percepute ca o neîncredere în munca lor cotidiană. „Doctoratul nu e moft,” spun ei, ci cheia către avansarea profesională.

Ce e în joc? Fără finanțare și salarii competitive, pierdem specialiștii dedicați care dezvoltă genetica românească în legumicultură. Stațiunea din Buzău, una dintre ultimele unități de acest gen, avertizează: „Fără finanțare nu există cercetare.”

Este o criză a priorităților? Economia pare să fi decis deja cine merită mai mult. Poate că, în loc să vândă semințe străine, România ar trebui să investească în cei care hrănesc cu adevărat națiunea.