Apelul disperat al cercetătorilor: „Am învățat pentru mâncare, nu pentru iluzie”

Cercetătorii legumicoli din Buzău trag un semnal de alarmă: educația lor solidă se luptă acum pentru supraviețuire. Într-o scrisoare pasionantă adresată premierului Bolojan, aceștia cer salarii care să le permită să trăiască, nu doar să supraviețuiască. „Ni s-a spus mereu: învață ca să ai parte. Am învățat. Acum încercăm să avem… mâncare”, afirmă ferm ei. Fără fotosinteză nu există mâncare. Fără finanțare nu există cercetare.

Legumicultorii denunță noile reguli pentru acordarea sporului de doctorat, subliniind că titlurile lor nu au fost câștigate în biblioteci confortabile, ci pe câmp, în condiții meteo aspre. De la ploaie la arșiță, munca lor s-a transformat în soiuri românești. Acum, își compară veniturile cu cele ale comercianților de semințe importate. Un asistent de cercetare câștigă 2.986 lei, în timp ce un cercetător cu doctorat ajunge la 3.900 lei, față de 5.000 lei la vânzarea de semințe străine. Economia a decis deja ce merită mai mult.

Doctoratul nu este un moft, ci o necesitate pentru a avansa în cercetare. Cu un salariu de pornire mai mic decât un vânzător de semințe importate, cercetătorii își cer dreptul la un trai decent. Lupta lor nu este doar pentru salarii, ci pentru supraviețuirea cercetării autohtone.