România, unde dragostea ar trebui să fie scut, devine câmp de bătălie. De fiecare dată când citești asta, o femeie fie își riscă viața, fie nu mai poate citi nimic vreodată. Câți dintre noi știm că, în fiecare două zile și jumătate, un bărbat încearcă sau reușește să ucidă o femeie? Un adevăr crunt la care se adaugă lipsa unei recunoașteri legale. O spune Ecaterina Balica, o voce înzestrată cu date concrete din partea Institutului de Sociologie al Academiei Române și coordonatoare ORAPO.
O numărătoare informală făcută de ONG-uri și presă relevă că, în 2025, au fost ucise 66 de femei – partenere, foste iubite, mame sau chiar vecine. Cifra ar putea fi mai mare dacă s-ar include și cazurile neraportate din teama sau rușinea victimelor.
Iași, epicentru de tragedie: deja 6 femicide în 2026 și un record negru de tentative în 2025. Uciderea intenționată a unei femei, cunoscută sub numele de femicid, nu este încă recunoscută legal, deși ecourile cererii de recunoaștere sunt deja în Parlament. Este nevoie de mai mult decât simple cuvinte pentru a opri această dramă.
În noiembrie, violența a lovit cu sălbăticie. În Vulcan, un partener și-a transformat iubirea în teroare, înjunghiind repetat, iar în Râmnicu Sărat, o femeie vulnerabilă, utilizatoare de scaun rulant, a fost supusă unei cruzimi inimaginabile timp de un sfert de oră.
De ce tăcerea ucide: Femeile nu raportează tentativele de crimă nu doar din teamă, dar și pentru că nu au încredere în autorități sau se simt vinovate că, poate, și-au ruinat relația. Această vinovăție tacită întreține tăcerea ucigașă.
Aceste povești nu sunt doar statistici. Ele sunt vieți tăiate în plină floare, sunt întrebări care așteaptă răspunsuri. Va rămâne Parlamentul orb la lacrimile lor?