Exodul Tinerilor Americani: De la Protestantism la Ortodoxie

O mișcare subtilă, dar profundă, se desfășoară în peisajul religios american: tinerii părăsesc bisericile protestante în număr tot mai mare, îmbrățișând tradiția și stabilitatea Bisericii Ortodoxe. Nu e vorba doar de o schimbare de confesiune, ci de o căutare a unui refugiu spiritual într-o lume marcată de incertitudine și schimbare rapidă.

Ben Christenson, un tânăr din Virginia, ilustrează perfect acest fenomen. Crescut în religia anglicană, el a resimțit întotdeauna o sete de tradiție neîmplinită de ritmul rapid al schimbărilor din biserica sa. „Cel mai greu lucru despre biserica mea este că au existat o mulțime de schimbări chiar și în timpul vieții mele,” mărturisește el. „Mi-am dat seama că într-adevăr nu există nicio modalitate de a opri schimbarea.” Tranziția la ortodoxie a fost o căutare a stabilității într-un context religios în continuă evoluție, marcat de abandonarea tradițiilor, de estomparea liniilor doctrinare și de modificări ale pozițiilor pe teme sensibile precum comunitatea LGBT.

Experiența lui Christenson nu este singulară. Un studiu recent arată o creștere spectaculoasă de 78% a numărului de convertiți la ortodoxie în 2022, comparativ cu 2019. Mai mult, deși convertirile au fost istoric echilibrate între bărbați și femei, de la 2020 se observă o creștere semnificativă a numărului de bărbați care se alătură Bisericii Ortodoxe. Preotul Josiah Trenham, cu o experiență de aproape trei decenii în slujba religioasă, confirmă această tendință, vorbind despre o „creștere masivă” a interesului pentru ortodoxie în ultimii ani.

Elijah Wee Sit, un tânăr de 17 ani din Toronto, anterior evanghelist, descrie slujbele protestante ca fiind „mai mult un concert rock, plin de emoție”, în contrast cu sobrietatea și profunzimea ritualurilor ortodoxe. El subliniază atracția ortodoxiei ca o reacție la „feminizarea” cultului religios din America de Nord, văzând în ea o cale mai „masculinǎ și mai serioasă”, centrată pe Dumnezeu și nu pe sine.

Acest fenomen nu este limitat la America de Nord. Renumatul psiholog Jordan Peterson subliniază atracția ortodoxiei pentru generația Z, datorită stabilității și incontestabilității tradiției sale. „Ortodoxia nu depinde de un predicator, este un ritual, este un dans al istoriei și imaginii, care te include pe tine, dar nu te centreaza pe tine,” explică Peterson. Ortodoxia oferă, așadar, un punct de referință constant într-o lume în continuă schimbare.

Zachary Porcu, catehet ortodox, observă un aflux de tineri, în special bărbați, care caută o religie care nu este „despre noi, ci despre Dumnezeu.” El vede în ortodoxie „o chemare la autodepășire, la o călătorie spirituală plină de provocări fizice, ce poate fi înțeleasă ca o formă de masculinitate autentică.”

Internetul joacă un rol crucial în această evoluție, potrivit lui Porcu. „Ortodoxia pe internet este un fenomen recunoscut… Tot timpul vin oameni care ne spun: „Eram pe internet și mă certam cu oamenii, apoi am descoperit ortodoxia și am găsit biserica voastră.”

Bailey Mullins, un designer grafic din Tennessee, convertit la ortodoxie după ce a constatat că multe confesiuni principale erau „cooptate de politică” și implicate în dezbateri culturale divisive, mărturisește că a căutat un loc „stabil și care nu urma să se schimbe.” El vede în ortodoxie o alternativă la formele mai „feminizate” de creștinism, concentrându-se pe experiența emoțională și pe sine, în contrast cu o religie centrată pe Dumnezeu.

Concluzia este clară: pentru mulți tineri americani, ortodoxia reprezintă mai mult decât o religie – este un refugiu spiritual într-o lume confuză și în continuă schimbare. Este o căutare a stabilității, a tradiției și a unei conexiuni autentice cu divinitatea, departe de superficialitatea și schimbările rapide ale unor forme de creștinism mai moderne. Este un răspuns la o sete profundă de sens și de permanență într-o lume volatilă, o căutare a unui fundament solid pe care să-și construiască viitorul.

În esență, această migrație spirituală reflectă o dorință fundamentală umană: nevoia de certitudine într-o eră a incertitudinii.