Exodul Silențios: Peste 100.000 de Ucraineni se Întorc în Donbasul Ocupat

O tragedie economică îi forțează pe zeci de mii de ucraineni să se întoarcă în teritoriile ocupate de Rusia din Donbas. Costul vieții exorbitant în Ucraina, combinat cu lipsa de oportunități, îi împinge pe aceștia într-o situație extrem de dificilă, alegând, cu inima strânsă, să se întoarcă acasă, chiar dacă aceasta înseamnă a trăi sub ocupație.

Cifrele sunt uluitoare: peste 100.000 de ucraineni, unii dintre cei care au fugit de invazia rusă din 2022, și-au găsit refugiul din nou în zonele controlate de Rusia. Această migrație inversă este o consecință directă a dificultăților financiare și a lipsei de locuințe în zonele controlate de guvernul ucrainean. Consilierul primarului Mariupolului, Petr Andriuscenko, citat de Kyiv Post, susține că toți acești refugiați trec prin aeroportul Seremetievo din Moscova.

Un factor decisiv a fost eliminarea ajutorului financiar guvernamental de 2.000 Hr (circa 48$) pentru persoanele strămutate. Salariul mediu al unui ucrainean refugiat nu acoperă nici măcar chiria lunară într-un apartament în majoritatea orașelor ucrainene, făcând programe precum yeOselya, destinat creditării ipotecare, inaccesibile. Doar 2% din cei 13.000 de beneficiari ai programului sunt refugiați interni, în principal din Kiev, Bucea și Hostomel. Oamenii din Mariupol, Berdiansk, Volnovaha, Tokmak și Melitopol sunt excluși din această schemă.

Inechitățile regionale sunt evidente. Orașe precum Kiev oferă mai multe oportunități de angajare, determinând refugiații să rămână acolo. Alte regiuni se confruntă cu o lipsă acută de locuri de muncă și costuri de viață prea mari, creând un mediu neprietenos pentru persoanele strămutate intern. Din vestul Ucrainei se întorc mai mulți oameni, în timp ce numărul celor care se întorc din Dnipro este mult mai mic.

Drumul spre casă este presărat cu obstacole. După închiderea trecerii terestre de la Kursk și a celor din Letonia, aeroportul Seremetievo a devenit singura cale oficială de întoarcere. Călătoria este extenuantă, implicând drumuri lungi cu autobuzul și avionul, culminând cu o procedură de „filtrare” la sosire.

Autoritățile rusești interoghează ucrainenii, le verifică documentele și telefoanele în căutarea unor dovezi de loialitate pro-ucraineană. Angelina, o tânără care s-a întors în Donețk pentru a-și vinde o proprietate, a descris experiența ca o tortură: 27 de ore de interogatorii dure, cu întrebări absurde despre „Operațiunea Militară Specială”. Riscul este imens: dezaprobarea războiului duce la refuzul intrării în țară, în timp ce aprobarea te expune la pericole din partea serviciilor secrete ucrainene.

Cifrele sunt incerte și fluctuante. În timp ce Andriuscenko estimează că peste 120.000-130.000 de oameni au intrat în teritoriul ocupat, alții vorbesc despre 300.000. Oficialii ruși oferă statistici mai mici: 107.000 de sosiri la Seremetievo în octombrie 2023, din care doar 83.000 au primit permisiunea de intrare. Indiferent de cifra exactă, numărul este alarmant și ilustrează o criză umanitară gravă.

Volodimir Vahitov, directorul Institutului de Studii Comportamentale de la Universitatea Americană din Kiev, subliniază complexitatea situației. El atrage atenția asupra faptului că lipsa de infrastructură, locuințe și locuri de muncă în orașele ucrainene care adăpostesc refugiații constituie o problemă majoră. Deși Ucraina a realizat o reformă de descentralizare, administrațiile locale se bazează încă pe Kiev pentru soluții. Nataliia Zaika, director adjunct al aceluiași institut, adaugă că normele rezidențiale depășite, reglementările pieței muncii și lipsa de resurse agravează situația.

Exodul silențios către Donbasul ocupat dezvăluie un eșec sistemic în gestionarea crizei refugiaților în Ucraina. Este o situație dramatică care cere o intervenție urgentă și măsuri concrete pentru a proteja populația civilă și a asigura o reintegrare echitabilă în societate.