Canalizarea din sate: o revoluție silențioasă în România

Imaginați-vă un sat românesc, unde în sfârșit toaletele sunt în interiorul casei, iar băile nu mai sunt un lux, ci o realitate. În 2025, 75% dintre gospodăriile rurale au îmbrățișat această schimbare, comparativ cu doar 16,5% în 2007. Dar nu e vorba doar de confort; e o chestiune de sănătate publică și demnitate.

Reteaua de canalizare a crescut rapid, cu 2.599 de kilometri adăugați, un salt impresionant de 11,8% față de anul trecut. Aceste date, furnizate de Neakaisa.ro și Institutul Național de Statistică, dezvăluie o realitate nouă: din cele 2.862 de comune, 1.381 au acum canalizare. E o victorie a comunităților care au luptat pentru acest drept esențial.

Ce ne arată cifrele? Botoșani a avut cea mai mare creștere procentuală (+76,6%), urmat de Buzău (+47,5%) și Dolj (+43,4%). În contrast, Giurgiu și Teleorman au stagnat, iar Arad a pierdut 4,5 kilometri de rețea. E o lecție despre inegalitățile care persistă în țară.

Galatiul se distinge cu cel mai mare adaos: 258,3 kilometri, demonstrând că progresul nu e uniform. În 2025, 85 de comune care nu aveau canalizare în 2024 au adăugat 1.341 de kilometri. Cele mai mari extinderi au fost în Matca (91,9 km) și Smârdan (51,1 km) din Galați.

În contrast, rețeaua de apă potabilă a crescut cu doar 1.670 de kilometri, ajungând la 66.293,3 kilometri. 2.424 de comune au acces la apă potabilă, dar doar 1.381 au canalizare. E un paradox al dezvoltării: apa la robinet fără canalizare este o realitate pentru 1.063 de comune.