Buzăul se laudă cu un procent impresionant de gospodării racordate la apă potabilă, dar realitatea este mult mai complicată. Deși 78,2% din români au acum apă la robinet, în regiunile mai puțin dezvoltate, cum ar fi Nord-Estul, acest procent se prăbușește la 53,3%. Cine sunt eroii acestui sistem? Companiile regionale de apă, care își fac treaba, dar și autoritățile care nu au reușit să asigure accesul la canalizare pentru toți cetățenii.
În 2025, numărul celor conectați la apă a crescut cu 105.478 de persoane, ceea ce ar putea părea o veste bună. Totuși, 4,15 milioane de români rămân fără apă curentă. La Buzău, 105.447 de gospodării beneficiază de apă, însă canalizarea este o problemă majoră: doar 42,06% din populație are acces la un sistem de colectare și epurare a apelor uzate. În mediul urban, lucrurile arată decent (94,7%), dar în mediul rural, procentul scade dramatic la 6,2%.
De ce este important acest lucru? Pentru că sănătatea comunităților depinde de accesul la apă curată și la un sistem de canalizare funcțional. Fiecare gospodărie care nu are aceste servicii este o bombă cu ceas pentru sănătatea publică. Cu un volum total de apă distribuit de 2,61 miliarde de metri cubi în 2025, cu 14,5% mai puțin decât anul precedent, România se confruntă cu o criză de resurse, în special în agricultură, care consumă 61,6% din această apă.
În concluzie, Buzăul este un exemplu de ambivalență: în timp ce se laudă cu accesul la apă potabilă, problemele cu canalizarea sunt o realitate dureroasă pentru mulți dintre locuitorii săi. Este timpul ca autoritățile să acționeze decisiv, altfel vom continua să vedem aceste decalaje inacceptabile între orașe și sate.