O scenă plină de emoție
În curtea Colegiului Național „B. P. Hasdeu” din Buzău, timpul s-a oprit într-un moment rar: finaluri și începuturi care se împletesc. Absolvenții de clasa a XII-a și-au luat rămas-bun de la liceu, în timp ce profesorul de geografie Mihai Mincu și-a anunțat retragerea, marcând o despărțire ce a rezonat cu toată comunitatea școlară.
Pont între generații
Directoarea adjunctă, Anca Florea, a deschis festivitatea cu un discurs care a legat generațiile: elevii care pășesc în lume și profesorul care își încheie cariera. „Festivitatea de absolvire are în sine ceva ce o face unică: bucuria unui drum parcurs, emoția unui ‘La revedere’ spus celor de lângă tine”, a spus ea, creând un moment de introspecție asupra drumului personal al fiecăruia.
Profesorul care transcende catedra
Discursul a fost transformat într-o poveste personală, dezvăluind că retragerea profesorului Mincu nu este doar un final, ci o reîntoarcere către rădăcini: „Retragerea nu este opțiunea plecării, ci șansa reîntoarcerii la ceea ce nimeni nu poate crede uita: casa copilăriei.” Imaginea profesorului a prins viață prin evocări concrete: un dascăl care a făcut din ora de geografie o călătorie intelectuală și culturală, unde „ora de curs era o oră de cultură generală.”
Mentor și formator
Profesorul Mincu a fost omagiat și ca un antrenor de succes, formând generații de elevi pentru Olimpiada Internațională de Științe ale Pământului. Această legătură, a subliniat directoarea adjunctă, a depășit cu mult sfera academică.
O moștenire vie
Anca Florea a conturat și moștenirea artistică a profesorului: albume de fotografie, ghiduri turistice și mii de imagini cu elevi, devenind o arhivă vie a carierei sale. „Acestea rămân pentru a scrie istoria profesională, dar și umană a profesorului Mincu”, a concluzionat ea, întrebându-se retoric dacă nu cumva putem folosi termenul de „patrimoniu uman”.
Epifanie și continuitate
Propunerea de a inscripționa numele profesorului în patrimoniul uman al colegiului a dat tonul unei zile în care, prin cuvintele lui Platon, „fiecare inimă cânta un cântec, incomplet, până când o altă inimă îi răspunde fredonând”.
La Colegiul Hasdeu, azi a fost un balet delicat între plecări și rămâneri, iar o generație întreagă și-a început drumul pe scenă.