Poate România să echilibreze protecția oamenilor și a urșilor? În Bistrița-Năsăud, noua lege aflată sub semnătura lui Nicușor Dan promite să revoluționeze modul în care vedem vânătoarea de urși. Anul acesta, doar 38 de urși vor putea fi vânați aici, dintr-un efectiv estimat la 1000 de exemplare. Da, ai citit bine. Cu o populație națională cuprinsă între 10.500 și 12.700, guvernul dă undă verde vânătorii a 859 de urși pentru prevenție și 110 pentru cazuri de urgență.
Dar haide să privim în profunzime: cine câștigă de fapt din această schimbare? Pe lângă vânătorii care obțin noi trofee, comunitățile de la poalele Carpaților își simt din nou siguranța amenințată. În ultimele două decenii, atacurile urșilor au ucis 26 de oameni și rănit alți 274.
Paradoxul nu e ușor de digerat: nivelul optim stabilit de specialiști ar trebui să fie de 4000 de urși, dar cu atâtea exemplare circulând, gestionarea lor devine o presiune constantă. Ce facem când viața noastră și a sălbăticiunilor se întâlnesc într-un mod atât de direct și periculos?
Excepțiile de la regulă sunt interesante și de ele va trebui să ținem cont. În fondurile de vânătoare din Budac, Colibița și Valea Mare, se vor putea vâna câte 3, 4 și respectiv 2 urși. Argeș, Brașov și Buzău își vor împrospăta la rândul lor cotele cu 5 urși fiecare. Totuși, legea protejează exemplarele dominante și femelele cu pui. Dar să fim sinceri, în ce măsură astfel de reglementări vor putea preveni tragedii ca cea recentă din Bichigiu, unde o femeie de 53 de ani a fost atacată pe propria-i proprietate?
În final, România își confruntă demonii: cum să conviețuiești cu o faună sălbatică impresionantă, fără a pune în pericol viețile cetățenilor?