Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă când frica de plângeri paralizează o comunitate întreagă? În Crangul din Buzău, copacii uscați sunt lăsați să cadă dintr-un motiv uluitor: padurarii preferă să nu mai acționeze, temându-se de valul de reclamații și procese.
Imagini recente arată copacii uscați de pe aleea ce duce spre Micro XIV, rămași neatinși, în ciuda riscului evident. De ce? Activismul exagerat și acuzele aduse fără temei – de la „Toma taie Crangul” la „padurarii doboară stejarii sănătoși” – au creat o atmosferă de frică.
O vedetă a acestor plângeri este Haritina Craița, despre care se spune că, deși bine intenționată, complică mai mult decât ajută. Fără acțiune, natura din Crang devine o amenințare tăcută.
În loc să mai participe la interminabile procese, padurarii preferă să închidă ochii și să lase natura să-și urmeze cursul, chiar cu riscul să cadă câte un copac în capul trecătorilor. Înțelegi acum paradoxul? Efectul de domino al pasivității generat de frica de plângeri lovește exact în siguranța pe care acești activiști o protejează. O pauză de la plângeri ar fi primul pas spre salvarea Crangului și Buzăului.