Drama invizibilă: Profesorii de sprijin lipsesc, elevii cu CES suferă

Când citești asta, un copil cu cerințe educaționale speciale e aproape invizibil în clasele din România. Nu primiți destulă atenție? Surpriza e mai șocantă decât credeți: un profesor de sprijin este responsabil pentru 28 de elevi, într-un sistem care ar trebui să ofere un cadru de unu la opt sau chiar mai mic!

În centrul acestei crize sunt cifrele reci care ascund povești dramatice. Cu doar 1.852 de profesori de sprijin pentru 51.784 de elevi cu CES, alarmele ar trebui să sune demult. Ministerul Educației, unde ești? E timpul să reacționezi înainte ca acești copii să rămână complet neglijați. Efectul asupra elevilor și profesorilor este cutremurător și cât se poate de real.

La Buzău, cifrele sunt și mai deznădăjduitoare: 74 de consilieri școlari pentru aproape 57.600 de elevi. E un consilier la 780 de elevi, departe de normele legale. Problema e una sistemică și necesită un răspuns urgent, nu doar promisiuni.

N-ați auzit încă povestea? Presiunea continuă să crească și fără intervenții reale, elevii cu CES sunt efectiv lăsați în urmă. Ordonanța de Urgență 28/2026 a încercat să rezolve problema, dar deblocarea posturilor nu e suficientă. E nevoie de un plan real, un calendar, un buget. Fiecare minut, fiecare oră petrecută departe de sprijinul de care au nevoie echivalează cu o nouă șansă irosită.

Integrarea reală nu se face prin vorbe. Copiii cu CES au nevoie de ore reale de educație incluzivă, altfel suntem complici la un abandon instituțional masiv. Cadrele didactice își dau toată silința, dar cum să compenseze ei lipsa unui sistem robust?

România are datoria constituțională să ofere educație de calitate fiecărui copil. Întrebarea e: vom alege să ne îndeplinim această datorie acum?