E ca și cum am fi pierdut un titlu mondial: Eduard Suciu, o forță în rugby-ul românesc, s-a stins la 73 de ani. Suntem la capătul unei ere care a modelat sportul cu balonul oval în România.
Suciu nu a fost doar un jucător, ci un simbol, un arhitect al succesului la CSA Steaua București în anii ’80. În acele vremuri, el și colegii săi, precum Florica Murariu și Radu Durbac, au transformat echipa în legendă vie. Opt titluri naționale sunt mărturie a măiestriei sale pe teren.
Dar Eduard nu s-a oprit aici. Și-a pus amprenta și asupra echipei naționale, având 10 selecții ca mijlocaș la grămadă între 1976 și 1982. Apoi, ca antrenor, a preluat Steaua și a dus „Stejarii” la triumf în prima ediție Rugby Europe Championship. Fără prelegeri motivaționale, doar strategie pură și determinare neînfricată.
Nu a lăsat rugby-ul doar o moștenire. A fost o renaștere. A condus formații precum Rulmentul Bârlad și Stejarul Buzău, iar succesul acestora, precum promovarea Stejarului în SuperLiga în 2013, spune mai mult decât o simplă listă de realizări.
La o cafea, în loc de un discurs prețios, am discuta despre cum Eduard Suciu a fost artizanul unui rugby care nu cunoaște limite. Un om care a trăit fiecare victorie cu aceeași intensitate cu care și-a trăit și viața.