Masacrul din El Fasher: Tăcerea care a condamnat un oraș

„De ce ai tăcea când un întreg oraș moare?”

Între violența inumană și tăcerea asurzitoare a marilor puteri, El Fasher a devenit simbolul unui conflict ignorat.

O garnizoană epuizată se zbate în ultimele clipe ale asediului, iar apărarea orașului, condusă de trupele locale unite, își trăiește finalul tragic. În mijlocul „Gropilor iadului”, adâncituri de cinci metri, nimeni nu supraviețuiește atacului necruțător al RSF. „Nici un om sau mașină nu poate ieși. Sunt uciși fără milă”, povestește Emam Doud, un supraviețuitor al infernului.

Un genocid la care Marea Britanie și SUA au asistat impasibile. Avertismentele clare privind o catastrofă umanitară nu au reușit să spargă zidul ignoranței oficiale. Washingtonul și Londra și-au întors privirea, lăsând El Fasher pradă tăcerii mortale. Raportul britanicilor ignorat în repetate rânduri, informațiile CIA ascunse în sertare prăfuite – El Fasher a căzut ca o piatră într-un puț fără fund.

Marea Britanie și SUA ar fi putut interveni. Totuși, politicienii occidentali au decis altfel. „A fost o sentință la moarte”, spune un parlamentar britanic, vărsând lacrimi de crocodil.

Și tăcerea a continuat să transmită mesaje către cei care masacrau. „Pentru RSF și EAU, tăcerea noastră a fost un semnal de acceptare”, spune analistul politic Kholood Khair. Washingtonul a preferat liniștea pentru a proteja relațiile cu Emiratele Arabe Unite, un aliat strategic important.

În timp ce ONU nu emite nicio rezoluție și tace la embargoul privind armele, El Fasher devine un oraș-fantomă. Străzile sunt pustii, iar piețele au devenit câmpuri. Cadavrele dispărute, arse și îngropate în grabă.

„El Fasher reprezintă un eșec moral și politic al sistemului internațional creat pentru a preveni genocidul”, concluzionează Abdalllah Abu Garda, un glas al diasporei Darfur din Marea Britanie.