România: Provocările Inegalităților Sociale și Calitatea Vieții

O discuție esențială despre calitatea vieții în România

România se confruntă cu provocări majore în ceea ce privește inegalitățile sociale și calitatea vieții. Acest aspect a fost dezbătut de sociologul Dana Talnar-Naghi, cercetător la Institutul de Cercetare a Calității Vieții, în cadrul emisiunii ‘Apel matinal’. Raportul OECD evidențiază influența factorilor precum fumatul, consumul de alcool, alimentația nesănătoasă și lipsa de activitate fizică asupra sănătății populației, inclusiv a celor tineri. Problema obezității devine din ce în ce mai prezentă.

Cu 2,4 milioane de români suferind de boli cardiovasculare, prima cauză a mortalității, România se poziționează slab în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea. După vârsta de 65 de ani, românii suferă mai mult în comparație cu alți europeni. Un paradox al calității vieții se remarcă: percepția subiectivă a vieții nu este atât de proastă, dar indicatorii obiectivi plasează România pe ultimele locuri în Europa.

Urban versus rural: O țară divizată

România este, cum s-ar spune, ‘două țări într-una’. În orașele mari, calitatea vieții diferă semnificativ față de cea din zonele rurale. Factorii sistemici, precum sărăcia rurală și accesul redus la serviciile de sănătate, agravează polarizarea. Veniturile mici și oportunitățile limitate mențin aceste inegalități. Sistemele de educație nu pregătesc suficient tinerii pentru viață, iar prevenția în sănătate lipsește din educația națională.

Recent, România a obținut un scor scăzut la analiza sănătății, fiind devansată de Cehia, Slovacia, Polonia și Bulgaria. Indicatorii de locuire sunt slabi, cu spații mici, scumpe și supraaglomerate. Problemele de sănătate publică, precum obezitatea la copii, sunt accentuate de stilul de viață nesănătos. Accesul deficitar la serviciile de sănătate crește riscul unor afecțiuni grave, mai ales la persoanele peste 60 de ani.

Soluții pentru îmbunătățirea vieții românilor

O primă soluție ar fi reducerea inegalităților sociale, crearea de oportunități și îmbunătățirea accesului la servicii atât în orașe mari cât și în cele mici sau în mediul rural. Sistemul educațional ar trebui să includă mai mult educația preventivă și non-formală, punând accent pe adaptarea la mediu și pe îngrijirea propriei sănătăți.

Este necesară o mai bună coordonare a politicilor sociale, guvernanții având un rol crucial în adresarea acestor provocări. Problemele trebuie abordate localizat, deoarece condițiile diferă semnificativ între regiunile țării.

Sociologul Dana Talnar-Naghi a concluzionat că dezvoltarea economică nu garantează automat o calitate mai bună a vieții. Este nevoie de o strategie integrată, adaptată nevoilor diverse ale țării, pentru a îmbunătăți realmente calitatea vieții în România.

Mulțumim pentru contribuția oferită de invitatul emisiunii ‘Apel matinal’.