Babicul de Buzău, cunoscutul cârnat crud-uscat al comunităților bulgărești din zona dealurilor buzoiene, se află pe drumul către recunoașterea europeană. Acest demers, care îl va transforma în al doilea produs din județ cu Indicație Geografică Protejată, după renumiții ‘Cârnați de Pleșcoi’, este mai mult decât binevenit pentru localnici.
Însă, procesul de certificare a generat tensiuni. În timp ce marii producători industriali împing înainte dosarul IGP, micii artizani se confruntă cu provocări. Firmele mari au început să trimită scrisori de interdicție, menționând protecția dreptului asupra produsului. În comunitate, situația a stârnit îngrijorare, ridicând întrebări despre cum poate fi păstrat un echilibru între tradiție și presiunea industrializării.
Reprezentanții Slow Food Buzău, atenți la aceste schimbări, au semnalat faptul că protecția juridică, promovată în mare parte de producătorii industriali, riscă să limiteze accesul artizanilor la piață. Au avertizat că deja au existat cazuri de mici producători, cu tradiții de generații, care au primit astfel de notificări restrictive.
Pentru a testa autenticitatea gustului și a elimina influența brandurilor, aceștia au organizat o degustare ‘blind’ în cadrul evenimentului Terra Madre Day la Casa cu Tei. Numită sugestiv ‘Blind Babic Tasting’, degustarea a reunit zece tipuri de babic – de la producători implicați în procesul IGP, la artizani și gospodari care fac produsul doar pentru consum propriu. Criteriile de evaluare au fost simple: formă, culoare, consistență, aromă și gust.
Rezultatele au fost edificatoare. Babicul nu este uniform: diferențele majore de culoare, textură și gust au dominat testul, artizanii obținând cele mai bune aprecieri. Rețetele tradiționale, cu carne locală și maturare naturală, fără conservanți sau aditivi, s-au dovedit superioare. Un exemplu interesant a fost un babic care purta pe etichetă conservanți, ridicând semne de întrebare: de ce ar avea nevoie un produs maturat îndelung de asemenea substanțe?
Pe măsură ce Babicul de Buzău se apropie de obținerea IGP, rezultatele degustării transmit un mesaj clar: autenticitatea trebuie păstrată. Dacă recunoașterea europeană va fi obținută, produsul ar trebui să reflecte tradiția – carne locală, maturare lentă, fără intervenții industriale. În esență, certificarea nu ar trebui să schimbe gustul, ci să-l protejeze.